PARMARIJA – Ri venniru

‘Na vota Gesù Cristu cu tutti l’apustuli java girannu pi lu munnu. Arrivaja chi j’era vennerirria ‘nta nu paisu e si misiri a girà pi vanedde. J’era murtu ri siti. Vidda na fimmina chi, assittata a ‘na seggia, si facija la capo. S’abbicinaja e ni rissa:

“Ma rai ‘na guccia r’acqua ca moru ri sita?”.

“Tengu chiffà, mo nun è ura r’acqua!”

U Signuru si ‘ntisaja e mutu mutu si ni jiva. Cu bucia amara all’apustuli rissa:

“Maliritta quidda capu

Chi ri venniru si scara!”(1)

E sicutò a caminari. Camina camina, camina camina arrivaja ‘nta na via larga. Vidda ‘na porta aperta e s’affacciaja. C’era ‘na fimmina chi stava ‘mpastenno a farina, ‘nta na mattra(2), pi fa u pani. ‘Ntu furnu già vrusciavunu i linna.

“Bona donna, ma rerisi ‘na guccia r’acqua ca moru ri sita?”.

“Vulintiri!”

Si lavaja li mani, jiviri  a pgghjà ‘na cannata (3), a jinghia ra ‘na lancedda(4) e na riviri allu Signuru.

Quannu j’era ‘mminzu alla via Gesù Cristu rissiri all’apustuli:

“Biniritta quidda pasta

Chi ri venneru si ‘mpasta”.

Pi li  fimmini ra qua  vena lu ritto ca ri vennirirrija nun ci si pittina

 

.

NOTE

1)Si pettina

2) Madia

3)Brocca

4)Recipiente di terracotta per l’acqua

 

Ti potrebbero interessare:

Lascia un commento

Il tuo indirizzo email non sarà pubblicato. I campi obbligatori sono contrassegnati *

Questo sito usa Akismet per ridurre lo spam. Scopri come i tuoi dati vengono elaborati.

Close